Castrarea pisicilor: rău sau beneficiu?

Luând un animal în casă, o persoană își asumă anumite responsabilități. Viața unui animal de companie este acum complet dependentă de proprietar, toate aspectele sale sunt controlate de o persoană. Castrarea este o modalitate sigură de a vă adapta animalul de companie la condițiile de viață atipice. Atunci când se ia o decizie, este necesar să se acționeze numai în interesul unui prieten cu patru picioare, pornind de la fiziologia sa, fără a-și urma propriile convingeri.
Oponenții castrării consideră că această procedură este inumană, criminală, ei văd în ea doar o manifestare a egoismului. Ei vorbesc despre nefiresc, interferență cu natura, dizabilitatea creaturilor fără apărare. Dar faptele rămân fapte, fie că le recunoaștem sau nu. Pro și contra unei proceduri sunt o serie de argumente și contraargumente, după ce a studiat care proprietarul poate lua o decizie în cunoștință de cauză..

Castrarea unei pisici domestice este lipsită de sens și egoistă, deoarece nu contactează femelele

O pisică non-castrată care trăiește într-un apartament și nu poate satisface nevoile sale naturale se comportă așa cum îi spun instinctele sale. Lasă etichete pentru ca femeile să-l găsească, strică tapetul și mobilierul pentru a ușura stresul. Un pisoi afectuos poate deveni furios și neîncrezător: mușcături, zgârieturi, șuier din orice motiv. Proprietarul pedepsește constant animalul de companie, ceea ce nu face decât să agraveze situația. Comportamentul animalului de companie după castrare se schimbă: fundalul hormonal se stabilizează, femeia se oprește din apel la femei, agresivitatea dispare, deoarece sentimentul de nemulțumire cronică a dispărut. Dispare și nervozitatea proprietarului: acum este plăcut să comunici cu pisica, mobilierul este în afara pericolului, mirosul dezgustător a dispărut. O pisică care primește suficientă atenție și afecțiune trăiește fericită și fără griji. El pierde sentimentul de nesiguranță și frică, care a apărut în momente de pedeapsă și strigăte.
De ceva timp, pisica marchează după procedură, deoarece nivelul hormonilor sexuali scade treptat. După câteva luni și, uneori, mult mai repede, semnele se opresc complet, cu condiția ca toaleta să fie în locul greșit - doar semne, și nu o încercare de a atrage atenția proprietarului.

Castrat este o persoană cu dizabilități, deoarece este lipsită de „bucurii” sexuale

Pisica se împerechează cu toate femelele disponibile nu pentru plăcere, ci doar ascultând instinctele. Castrarea este o modalitate de a elibera un animal de nevoia constantă de reproducere. Acum animalul de companie poate alege dacă se împerechează sau nu. Dacă o pisică vrea cu adevărat să se împerecheze din plăcere, nu va înceta să acorde atenție femelelor. Pisicile castrate după ce au mâncat „fructul interzis” își amintesc pentru ce sunt femelele. Și dacă chiar își doresc, se pot împerechea. Astfel de „Casanova” cu mustață trăiesc în pepiniere, satisfăcând nevoile pisicilor, scoțându-le din starea de vânătoare, dar nu fertilizând.

O pisică castrată devine nefericită, pentru că acum este un fel de „ea”. Pisica este evacuată de pe teritoriul său, rivalii îi urmăresc și îi ignoră pe foștii „mirese”

Opinia zoopsihologilor: castrarea obligatorie și împotriva rasei libere de animale necastrate. Faptul este că o pisică matură sexual își petrece toată viața în lupte pentru teritoriu și pentru femelele care îl locuiesc. Privarea uneia sau mai multor femele, pierderea unei părți a teritoriului - cel mai profund stres pentru animalul de companie. De la sine, nici luptele nu aduc nimic bun pisicii: traume, stres, riscul de a contracta o boală infecțioasă și paraziți. Împerecherea cu pisici de stradă este și mai periculoasă - dacă pisica este bolnavă, cel mai probabil va infecta pisica. Există boli cu transmitere sexuală, paraziți și infecții. Ei bine, hai să tratăm durerea, să coase urechea. Dar ce zici de zeci de pisoi vagabonzi care vor da naștere unor animale și mai nefericite care vor muri de foame și boli? Și toate acestea se datorează faptului că statutul social al animalului său de companie este extrem de important pentru proprietar. Da, după castrare, pisica va înceta cel mai probabil să fie o „furtună a zonei”, dar contează cu adevărat pentru pisica însăși? Evident că nu: o pisică fericită urmărește păsările și iepurașii de soare, nu este interesat de câte pisici vor aduce descendenți de la vecinul Vaska.

Castrarea este cruzime și violență. La urma urmei, nimeni nu întreabă o pisică dacă vrea să-și piardă „demnitatea principală”

O persoană visează la copii, se bucură de prezența lor în viața sa, își face planuri. Animalele există aici și acum fără să se gândească la trecut și viitor. Comportamentul animalului de casă după castrare sugerează că nu este îngrijorat de „pierdere”. Fără urme de stres: apetit bun, veselie, sociabilitate, interes, răspunsuri excelente la stimuli externi. Dacă pisica ar regreta că acum nu mai poate avea descendenți, acest lucru s-ar reflecta cu siguranță în comportamentul său. Dar animalele pur și simplu nu sunt capabile de un raționament atât de complex..

O pisică castrată trăiește mai puțin

Castrarea prelungește viața și îmbunătățește calitatea acesteia. Nu există stres, nu se luptă, probabilitatea de a prinde o infecție este redusă, există o iritare mai mică din partea proprietarului. Fundalul hormonal revine la normal: glandele suprarenale, hipofiza și glandele endocrine produc exact atât de mulți hormoni cât este necesar pentru o sănătate bună.
Consecințele negative sunt posibile, dar nu de vină este operația în sine, ci persoana. Dacă procedura a fost efectuată sub anestezie generală fără examinarea animalului, anestezia poate accelera dezvoltarea unei boli cronice existente. Castrarea acasă de către un neprofesionist poate duce și la consecințe negative - infecții și inflamații care subminează sănătatea animalului de companie.
La animalele necastrate, hormonii „țâșnesc peste margine”, fiind dezvoltați „în rezervă”, deoarece pisica trebuie să fertilizeze multe femele cât mai curând posibil. Cei mai scurți termeni sunt incluși în „planul” naturii cu vedere lungă: pisica poate muri mâine într-o luptă sau din cauza unei infecții, așa că acum este nevoie de multe. De aici rezultă supraabundența monstruoasă a hormonilor și o reducere a speranței de viață.

O pisică castrată se va îmbolnăvi de ICD

Urolitiaza este o tulburare metabolică. Mineralele care ar trebui excretate în mod normal în urină rămân în corp și cristalizează. Motivul pentru aceasta poate fi ereditatea, alimentația necorespunzătoare și alți factori, dar nu castrarea..

O pisică castrată se va îngrășa și se va transforma într-un slobber

După castrare, animalul devine cu adevărat mai calm: nu mai trebuie să lupte cu rivalii, să strige toată noaptea, invitând mirese, să patruleze la nesfârșit pe teritoriu. Mai puțină mișcare înseamnă un consum mai mic de energie: dieta unei pisici castrate trebuie să fie echilibrată și porțiunile reduse cu 10-20%. Activitatea care nu are legătură cu afirmațiile sexuale nu dispare nicăieri - o pisică jucăușă va rămâne așa.
Distribuie pe rețelele de socializare:
Așa arată
» » Castrarea pisicilor: rău sau beneficiu?